Din scandalul „concedierilor” de la Senat, Ilie Bolojan a ieșit mai șifonat decât se aștepta. Presa a focalizat mai mult pe disperarea angajaților iar mulți privitori s-au identificat și solidarizat cu aceștia în loc să aplaude măsurile anti-risipă. Situația creată a dat voce opozanților care l-au huiduit copios pe șeful Senatului la evenimentele dedicate Zilei Unirii Principatelor de la Focșani. Felul în care a ales să comunice a polarizat spectatorii vieții politice și a provocat agitație într-un an electoral.

Putea să comunice Ilie Bolojan altfel? Iată cum aș fi comunicat eu dacă eram președintele Senatului.

Context:

În ianuarie 2025, noul Președinte al Senatului, Ilie Bolojan, a fost huiduit după ce a anunțat că va concedia 200 de oameni din instituție. Aceasta era doar una din măsurile de austeritate, Ilie Bolojan anunțand și altele: o nouă organigramă, un nou program de lucru sau reducerea consumului de combustibil. Nu s-a limitat doar la Senat și a atras atenția că astfel de măsuri ar trebui adoptate rapid și pentru alte instituții cum ar fi Autoritatea de Supraveghere Financiară sau RNP Romsilva.

Ilie Bolojan este un jucător nou pe scena politică de la centru. Un tip cu rezultate apreciate în trecut, Bolojan a preluat PNL după scorul slab înregistrat de Nicolae Ciucă la alegerile prezidențiale din 2024. A făcut astfel trecerea de la Bihor la București, aducând cu sine imaginea de lider curajos, orientat către rezultate și eficiență.

România nu a ieșit din febra de campanie, noi alegeri prezidențiale urmând să fie organizate în 2025.  În același timp, establishmentul politic (de la Guvern și Parlament) rezultat în urma alegerilor parlamentare se confruntă și cu o serie de probleme economice. Atât sectorul public cât și cel privat sunt atente la strategiile adoptate de mediul politic pentru a rezolva deficitul bugetar. Atât sectorul public cât și cel privat își doresc ca indiferent de măsurile adoptate, acestea să lovească cât mai puțin în interesele lor private: fără concedieri, fără taxe în plus, fără reduceri salariale etc.

Ilie Bolojan știa foarte bine toate aceste lucruri când a ieșit să anunțe măsurile într-o conferință de presă ad-hoc. De la înălțimea funcției de Președinte al Senatului (al doilea om în stat) a decretat o serie de măsuri curajoase dar care au provocat revolta angajaților. Presa a relatat pe larg acest subiect.

Ilie Bolojan a avut și un obiectiv secundar: a fost și un semnal transmis sectorului privat (inclusiv diaspora): „Gata cu risipa, cu amantele, cu nepotismul!”. Un astfel de mesaj este esențial în logica de campanie electorală. Știm că votul anti-establishment de la turul I al Prezidențialelor s-a bazat pe respingerea vechilor metehne politicianiste și a solidarității transpartinice ale politicienilor și a apropiaților acestora.

Problema:

Ilie Bolojan a ieșit mai șifonat decât se aștepta. Presa a focalizat mai mult pe disperarea angajaților iar mulți români s-au identificat cu ei în loc să aplaude măsurile anti-risipă. Situația a dat voce opozanților care l-au huiduit copios pe șeful Senatului la evenimentele dedicate Zilei Unirii Principatelor de la Focșani. Felul în care a ales să comunice a polarizat spectatorii vieții politice și a provocat agitație într-un an electoral.

„Am constatat că avem în multe locuri personal supradimensionat. Pe lângă fiecare comisie parlamentară sunt un număr de experți. Dacă la unele comisii se justifică, la altele nu. Să ai cinci oameni la unele comisii este prea mult și nu justifică aceste posturi”

Iată cinci puncte negative ale modului în care a ales să comunice Ilie Bolojan:

• Prezentarea măsurilor înainte de finalizarea analizei interne (de ce mai facem analize interne și consultări cu părțile interesate dacă deciziile au fost luate?);
• Un ton distant și neconectat cu nevoile propriilor angajați (lipsa de empatie în condițiile în care spectatorul se poate solidariza cu semenii lui care sunt loviți de probleme financiare)
• Lipsa de credibilitate (politicienii români anunță constant măsuri de combatere a rispei la stat dar în practică nu se schimbă nimic)
• Lipsa de transparență (care este costul „risipei” de la Senat? Câți bani vor fi economisiți prin această reducere?)
• Solidaritate redusă (lipsa de empatie prin neprezentarea unei viziuni pentru viitorul angajaților care urmează să fie concediați)
• Motivată politic (candidatul la Prezidențiale al coaliției de guvernare– Crin Antonescu – provine din PNL)

În social media, mulți care lucrează în sectorul privat au aplaudat măsurile. Interesulor lor este ca statul să devină eficient cu banul public și să nu se creeze dezechilibre financiare care ar pune presiune pe veniturile lor prin taxe suplimentare. Cu toate acestea, liderul Ilie Bolojan nu a ieșit cu o percepție pozitivă din această situație. Ba mai mult, s-a creat imaginea unui tip care face mai mult deranj decât performanță, fără vreo idee inovatoare despre cum să rezole problemele financiare și risipa.

O altfel de abordare

Măsurile de austeritate sunt întotdeauna un subiect sensibil. Felul în care sunt comunicate poate amplifica sau atenua impactul asupra cetățenilor.

Iată cum ar fi putut comunica Ilie Bolojan aceste măsuri, astfel încât:

1. Impactul asupra angajaților să fie atenuat;
2. Să își promoveze o imagine de lider diferit;
3. Să obțină suportul majorității.

Stabilirea principiilor de comunicare:

COERENȚĂ – oamenii tânjesc după lucruri clare, coerente și bine fundamentate. Bolojan trebuia să instruiască grupul de lucru însărcinat cu analiza situației să cerceteze chestiuni precum impact financiar potențial, riscuri și strategii de reducere a acestora, statistici privind risipa, studii de caz, alte bune practici internaționale. De asemenea, ar fi trebuit să prezinte sindicatelor toate aceste rezultate și dovezi care fundamentează o serie de decizii, astfel încât angajații să cunoscă situația înaintea opiniei publice. În final, măsurile ar fi trebuit adoptate pe baza studiului de impact. Anunțarea publică trebuia să fie ultima acțiune și nu prima.

EMPATIE – poate cea mai importantă calitate pe care o poate arăta un lider. Ilie Bolojan a părut foarte deconectat de problemele angajaților, preferând „să dea bine în fața electoratului”. Nemulțumirile arătate în public puteau fi evitate dacă Ilie Bolojan ar fi comunicat direct problema angajaților care urmează a fi afectați. O altă strategie ar fi putut viza conturarea unui plan pentru acești angajați care trebuiau concediați. De pildă încurajarea organizațiilor din mediu privat să le acorde atenție acestor specialiști cu experiență în procesul legislativ.

TRANSPARENȚĂ – Bolojan ar fi putut comunica publicului faptul că adoptarea acestor măsuri și economisirea dorită vor putea fi monitorizate. Progresul în atingerea acestor obiective ar fi putut fi postat pe site-ul Senatului astfel încât toată lumea să știe că nu e o măsură mincinoasă cum s-a întâmplat în trecut cu alte anunțuri de combatere a risipei.

BUNELE PRACTICI – Ar fi putut, de asemenea, să arate că și alte organizații din alte state au adoptat măsuri similare care au condus la rezultate pozitive

SOLIDARITATE – Angajații Senatului știu foarte bine ce beneficii au senatorii. Este de evitat ca doar angajații să sufere de pe urma acestor măsuri.

Pregătirea comunicării:

Aceasta s-ar fi realizat prin identificarea tuturor grupurilor afectate și adaptarea mesajelor pentru fiecare.

Grup țintă „angajați Senat” – un mesaj empatic (înțelegerea nevoilor, nu a fost vina lor că au fost angajați cu contract pe perioada determinată și au rămas acolo și după expirarea acesteia) cu accent pe solidaritate (toată lumea va fi afectată nu doar angajații aparatului de lucru), focus pe promovarea competenței (vom organiza concursuri, cine se pregătește va câștiga, toată lumea are o șansă) și orientat către viitorul acestora (toată lumea este bine pregătită la Senat, multe organizații din mediul privat și-ar dori să angajeze profesioniști în domeniul legislativ), prezentarea beneficiilor pe termen lung.

Grup țintă „mediul privat” – un mesaj empatic (trebuie să înțelegem îngrijorările acestor angajați și să fim alături de ei), focusat pe beneficii (vom „ușura” bugetul de stat cu X RON ceea ce ne îndepărtează de o posibilă creștere de taxe), și credibil (de data asta, va fi altfel, chiar dacă noi politicienii am mai anunțat astfel de măsuri în trecut, de data asta suntem serioși, suntem în al 12-lea ceas)

Grup țintă „alte instituții publice” – un mesaj către conducătorii altor instituții (toate instituțiile trebuie să pună interesul public mai presus de orice – toți șefii de instituție trebuie să-și analizeze propriile procese și să le eficientizeze, performanța trebuie să fie economică. După ce vom fi stabili financiar, vom trece la planul 2: inovație, creștere.)

Tonul comunicării:

• Implicare, empatic: „Înțelegem dificultățile și vom discuta cu fiecare astfel încât acest hop în carieră să fie depășit ușor”, ”Nu îmi este nici mie ușor să propunem aceste măsuri dar sunt un om asumat. Prefer să rezolv o problemă decât să am un câșting electoral temporar și nesustenabil”
• Autenticitate, fără limbaj rigid și birocratic.

Strategii de aplicare:

• Prezentarea publică – organizarea unei conferințe de presă unde să fie invitați și experți independenți care să valideze aceste măsuri și pentru a crește credibilitatea
• Pregătire și distribuire pe social media a unor infografice pentru a explica impactul măsurilor și a avantajelor care vor decurge din aplicarea măsurilor
• Implicarea altor figuri politice care să susțină public acest punctaj de idei
• Monitorizarea constantă: Adaptarea mesajelor în funcție de feedback-ul primit.